ÎN AFARA UNUI PUNCT AZURIU (DINCOLO DE PĂMÂNT)




Discuție publică: Joi, 18 mai 2017, ora 19:00

Participanți: Ralo Mayer, Ștefan Tiron,
Ovidiu Țichindeleanu




2017 este anul în care Konstantin Eduardovici Țiolkovski (1857 – 1935), savant rus și pionier al explorării spațiului cosmic, îşi plasează povestirea științifico-fantastică În afara Pământului/Dincolo de Pământ. Ea este reprezentativă pentru întreaga operă a lui Ţiolkovski, care îmbină calitățile unui fuselaj capabil să reziste în faţa rigorilor ştiinţei cu plonjeuri şi salturi ameţitoare (Rausch-ul menționat de Walter Benjamin), specifice Lunapark-ului culturii pop. Odată cu În afara Pământului/Dincolo de Pământ, idei îndrăzneţe elaborate în timp de o lungă serie de autori cosmişti ruşi, care altfel ar fi rămas doar expresii schismatice, divergente, stranii, ba chiar respingătoare, ajung în România aproape pe nebănuite: în sincron cu lansarea Sputnik-ului (la rândul său sincronizată cu aniversarea a 100 de ani de la naşterea lui Ţiolkovski), printr-un canal de largă circulaţie – Colecția de Povestiri Știinfico-Fantastice (CPSF) dedicată unui fandom de masă pe care îl putem astăzi numi proto-geek, pre-nerd.

Tot anul acesta se împlinesc 100 de ani de la Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie. În mod surprinzător, marele vizionar cosmist Ţiolkovski nu prevedea, în scenariul utopic scris înainte de 1917, evenimentul cheie care ulterior va face posibil primul pas al omului în afara Pământului (prin Sputnik-ul lansat de Uniunea Sovietică în 1957). În schimb, rolul lui Ţiolkovski rămâne incontestabil în imaginarea vieţii în condiţii extraterestre (cu toate detaliile tehnice legate de construcţia serelor şi grădinilor spaţiale plutitoare, dar și cu promovarea vegetarianismului), în imaginarea aclimatizării scafandrilor-cosmonauţi-muncitori în condiții de lucru interplanetare sau a noilor staţiuni balneo-climaterice orbitale propuse de el.

Discuția la care vă invitam este primul eveniment dintr-o serie organizată de Salonul de proiecte în jurul moștenirii lui Ţiolkovski. Având ca puncte de plecare un fragment din filmul artiștilor Mona Vătămanu și Florin Tudor, Gagarin's tree. An interview with Ovidiu Țichindeleanu, și prezentarea performativă a lui Ralo Mayer, E.T.E. – Extra-Terrestrial Ecologies, discuția se va contura în jurul unor problematici legate de colonizare și ecologie, de ruinele unor utopii trecute, precum Centrul de Tineret Iuri Gagarin din Chișinău sau Biosphere 2 din Oracle, Arizona. Conexiunile se formează dincolo de timp și spațiu, între copacul lui Gagarin și arborele sequoia al lui E.T., Hitchcock sau Chris Marker, chiar în clipa în care viziunea progresistă, solarpunk, a Marii Revoluții din Octombrie pare complet eclipsată, imponderabilă şi naufragiată departe de casă.

Titlul evenimentului speculează nuanțele celor două traduceri ale numelui povestirii lui Țiolkovski, accentuând distanța crescândă (concretă și/sau metafizică) față de o imagine a Pământului cu care ne identificăm din ce în ce mai greu. Pale Blue Dot este numele unei fotografii (din seria Family Portrait) realizate de sonda spaţială Voyager 1 chiar înainte de a părăsi sistemul nostru solar, în care dimensiunea Pământului este mai mică decât un pixel. Imaginea suprinde, de dincolo, din afară, de la o distanţă de 6 miliarde de kilometri, ultimul moment de vizibilitate al Pământului. În timpul unei prelegeri la Cornell University, Carl Sagan, cel care a avut inițiativa înregistrării acestei imagini finale a Pământului văzut din spaţiul adânc [deep space], o folosește ca să situeze toate speranţele, toate neînţelegerile, toate falsele privilegii, toate religiile, toate ideologiile și toate doctrinele economice, „toți păcătoșii şi sfinții” din istoria speciei umane, într-un singur punct de fugă:

„Planeta noastră este un fir de praf în întunecimea cosmică atotcuprinzătoare. În bezna noastră – în toată această vastitate – nu există niciun semn că ar putea veni vreun ajutor de altundeva să ne salveze de noi înşine.” (Carl Sagan, 1994)

Ralo Mayer (n. 1976, AT) este un artist care trăiește și activează în Viena, unde predă la departamentul de Artă Site-Specific al Universității de Arte Aplicate. În practica sa artistică, el discută „ecologii ale istoriei contemporane”, explorând relația dintre natură și societate ca pe o dihotomie ce este pe cale să dispară. Subiecte precum navetele spațiale, ecosistemele artificiale, viața cotidiană a post-Fordismului sau culturile digitale, se întâlnesc cu versiuni trecute ale imaginării viitorului și cu scenarii științifico-fantastice ale prezentului, Mayer metabolizând aceste intersecții în lucrări cross-media: instalație, film, text sau performance. Ștefan Tiron (n. 1976, RO) trăiește și lucrează în București. Pe lângă activitatea de curatoriat, începând cu 2005 el contribuie cu texte și lucrări la numeroase proiecte, expoziții și reviste din România și Europa. Tiron este fondatorul și co-curatorul Agenției Spațiale de Călătorii Nocturne către Originile Universului (2006 – 2013), o serie de „wonder-shows” ce au avut loc în galerii, muzee regionale de istorie naturală, universități, case private sau foste clinici medicale. Ovidiu Țichindeleanu (n. 1976, RO) este un filosof, traducător și teoretician al culturii care trăiește în Chișinău (MD) și scrie despre subiecte precum teorie socială critică, decolonialism, filosofie interculturală, Europa de Est sau istoria culturală a postcomunismului. El a studiat filosofie în Cluj, Strasbourg și Binghamton (având un doctorat în Filosofie obținut la Universitatea din Binghamton în 2009) și, începând cu 2012, predă la Decolonial Summer School în cadrul University College Roosevelt (University of Utrecht) din Middelburg (NL).

Imagine: Detaliu al unei pagini din manuscrisul lui Konstantin Țiolkovski – Albumul călătoriei în spațiu, 1933






h
h