În cadrul expoziției
Eroismul răsare într-un depozit de mărfuri,
Mihai Lukacs,
Paul Dunca,
Ștefan Tiron și invitații lor propun deschiderea spațiului de galerie sub forma unei capele a „
Enoriei Procleților“ pentru a dezbate genul, sexualitatea și religia, corpul și duhul, murdăria și curățenia, în spiritul teologic queer localizat. În această enorie, legitimitatea diverselor sexualități nu mai este pusă sub semnul întrebării: aici complexitatea deplină a dorinței, așa cum este parte din dorința lui Dumnezeu, este transmisă în adevăr și fără limite. Niciun tip de corp nu este exclus, fie el mort sau viu. Niciun spirit alungat.
Enoria Procleților imaginează biserica așa cum încă poate fi, pe baza a ceea ce a fost deja și ceea ce a fost deja pe baza a ceea ce poate deveni și este deja în viața creștinilor excluși in mod traditional (queer). Enoria Procleților dezvăluie și include limitele de gen și sexualitate din filozofia și practica religiei, acea religie care se laudă că vede lumea și divinitatea fără diferențe de gen și sexualitate, dar care trădează la tot pasul specificitatea preoților (în majoritatea lor bărbați heterosexuali).
Enoria Procleților confruntă și deschide confortul religios prin posibilitatea unui imaginar diferit în care persoanele excluse în mod tradițional (queer) sunt parte importantă din enorie. În tradiția bunilor creștini, enoria oferă noi modalități de a fi în lume, ținând cont de necesitatea formei în explorarea lor - asemeni noii legi prin care Iisus le-a cerut apostolilor să se roage.
