Expoziția se constituie în jurul unei structuri compuse dintr-un nucleu de imagini realizate de Ion Grigorescu, nucleu ce corespunde unei constelații de teme care au apărut în mod recurent în practica lui și care pot fi interpretate pe mai multe niveluri de lectură. Una din preocupările lui centrale este explorarea raportului dintre individ și autoritatea politică, fie că artistul comenteaza statutul artistului în contextul ierarhiilor sociale – dispunând în aparență de toată libertatea, dar fiind de fapt incapabil să clintească în vreun fel autoritatea puterii –, fie că e vorba de incursiuni istorice care își găsesc o rezonanță în biografia personală, de chestionarea limitelor psihanalizei sau de reflecții legate de soarta ideologiilor în lumea contemporană.
Pe această din urmă direcție se produce intersecția cu problemele investigate de Anetta Mona Chișa și Lucia Tkáčová care manifestă în demersul lor o atitudine critică față de pozițiile de putere și tipurile dominante de discurs care structurează angrenajul social. Chișa și Tkáčová au urmărit în mod programatic iconografia piramidei umane, așa cum apare ea în diverse contexte, purtând variate semnificații, de la spectacolele omagiale regizate de propaganda regimurilor socialiste, înscenând triumful unor utopii iluzorii, la reprezentări critice ale ierarhiei de clase a sistemului capitalist sau la ideea de solidaritate pe care o inspiră efortul colectiv. Referințele la trecutul recent sunt invocate pentru relevanța lor actuală. Structura piramidală rămâne în continuare emblematică pentru felul în care e configurată azi distribuția claselor sociale: ea perpetuează discriminarea și e profund injustă pentru cei aflați la baza piramidei. Înainte și după schimbările politice din 1989 organizarea socială reproduce același model al exploatării. Iată ce nota Ion Grigorescu în însemnările lui zilnice din anul 1978 (însemnări ce se regăsesc și în dialogul lui fictiv cu „tovarășul” Ceaușescu): „Menirea celor ce sunt exploatați în contextul noilor relații de putere – proletariatul – a fost de a înfrânge exploatarea și de a deveni conducătorii viitorului, însă acum realitatea e alta. Proletariatul este prea legat de burghezie pentru a putea veni cu altceva decât tot exploatare.”
Cortul diplomatic este o instalație special concepută pentru această expoziție și e compusă dintr-un perimetru format din alăturări de imagini aparținând celor trei artiști (imagini ce sunt uneori apropriate, alteori extrase din alte lucrări ale lor sau concepute ca lucrări in sine), alcătuind aici o operă comună. Referința centrală, cea care a generat ideea realizării acestui „cort”, o constituie Orientul – înțeles nu doar ca spațiu cultural și geografic, ci și ca spațiu mental, simbolic, reprezentând pentru Ion Grigorescu un element central în configurarea și reconfigurarea identității personale prin raportarea ei la istorie, dar și la contextul social și politic al prezentului. Reflecția despre sine – ce se petrece într-un teritoriu de „autorecluziune” – e întotdeauna proiectată pe fundalul unui cadru cuprinzator, marcând, în mod paradoxal, deschiderea către lume și stârnirea „asocierea liberă” (care implică aici, în plus, stabilirea unor conexiuni cu imaginile propuse de duo-ul Chișa & Tkáčová). Artistul se dedublează: el e deopotrivă paznic și deținut. La răscrucea unor schimbări istorice, așa cum a fost momentul 1989, cel care deschide ușa cu gratii, ieșind din închisoare, îl inchide, concomitent, pe „celalalt”, ilustrând o lecție binecunoscută despre ideea de dreptate care animă patosul contestatar al oricărei revoluții.
Tema credinței, a sacrificiului și trădării e urmărită prin invocarea unor personaje istorice care au avut parte de o soartă tragică: uciderea Brâncovenilor (redată prin reproducerea pe pânză a unei picturi de tip friză realizată de Ion Grigorescu în anii ’70, organizată pe registre, „închisă” în același cadru decorativ oriental) sau sugrumarea postelnicului Cantacuzino. Imaginea care dă titlul instalației –
Cortul diplomatic – infățișează o întâlnire a unui grup de politicieni într-un cadru oriental, unul din personajele centrale ale grupului fiind primul ministru al Irakului, Nouri al-Maliki; artistul se inserează pe sine în mijlocul cercului de politicieni, recontextualizând astfel un cadru din filmul sau
Ame (1979) în care el își efectuează propria circumcizie. Dincolo de ideea de „solidaritate rituală”, aceasta imagine compozită oferă o reprezentare a „raportul dintre artiști și politicieni” – faptul că artistul este tolerat chiar și atunci când realizează acțiuni radicale, însă, în ultimă instanță, el nu are nici o putere. Mesajul dobândește o rezonanță actuală în contextul globalizării lumii artei când o serie de artiști din spațiul asiatic sunt instrumentalizați pentru a ilustra politici culturale de deschidere, dar care, pe de altă parte, se confruntă – uneori într-un mod brutal – cu numeroase interdicții si cu cenzura.
Confruntarea cu atitudini, reglementări și moduri de acțiune care imprimă direcții cu caracter normativ – la nivelul societății dar și în cadrul subsistemului social al lumii artei – reprezintă zona de interes a duo-ului Chișa & Tkáčová. Artistele adoptă în practica lor o atitudine critică fața de discriminările de gen, chestionând dinamica raporturilor de putere și felul în care sunt distribuite rolurile îndeplinite de femei în diverse momente ale istoriei, inversând așteptările existente și scenariile prestabilite. Chișa & Tkáčová sunt preocupate, de asemenea, de moștenirea socialistă, de dezintegrarea autorității statului în țările post-comuniste, precum și de transformările produse de ascensiunea globală a neo-liberalismului în aceste teritorii, fapt ce precipitat, de altfel, și criza economică actuală. Video-ul
I Didn’t Say Look I Said Listen (2011) captează o actiune de protest din cadrul mișcării Occupy Wall Street. Fundalul sonor e alcătuit din mesajul din titlu, rostit de vocile artistelor în esperanto. Această intervenție simplă revelează eșecul mișcărilor de protest, a tentativelor de a revivifica utopia acțiunilor colective pentru binele comun. Artistele analizează aici și felul în care se modulează un mesaj prin transferul lui dintr-un sistem de comunicare (sau dintr-un tip de limbaj) în altul, ce se pierde și ce se păstrează – dacă se mai păstrează ceva. Într-un mod similar, alfabetul morse e transpus în „interacțiunea” sexuală dintre un barbat și o femeie în filmul
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z (2011).
Lucrarea
After the Order, un proiect special conceput pentru expoziția de față, reprezintă ultimul episod dintr-un ciclu de lucrări/intervenții/performance-uri cu același nume care sunt variațiuni în jurul temei piramidei umane. Imaginea sistemului capitalist, preluată dintr-o ilustrație din anul 1911, e aici replicată într-un tort gigantic, decorat cu figurine, care va fi consumat de public la vernisaj.
Sponsor: Grup Transilvae
Mulțumiri: Angi Apostol, Sandra Demetrescu, Viorica Dinu, Monica Drăguț, Ioana Mandeal, Otilia Mihalcea, Veronica Negrilă, Alin Popescu, Vlad Telibașa, Bogdan Vasilescu