Această expoziție este primul episod al prezentării lucrărilor selectate și produse în urma Open Call-ului lansat de Salonul de proiecte și destinat artiștilor aflați la începutul carierei. Pornind de la premisa că în România posibilitățile de producție în arta contemporană sunt aproape inexistente, iar artiștii din generațiile noi întâmpină mari dificultăți în a-și concretiza proiectele, Salonul de proiecte își propune să acționeze ca o platformă pentru încurajarea unor practici artistice care abordează problemele actuale din societatea românească, reflectând asupra contextului contemporan.
Lucrările prezentate în expoziție compun un câmp eclectic, eterogen, aducând în discuție rolul artistului în societatea actuală, importanța practicilor discursive și a sistemelor de comunicare. Proiectele utilizează medii diverse, de la lucrări textuale și desene la instalații sculpturale și documentarea unor intervenții în spațiul public. Mihai Iepure-Gorski reciclează simbolistica mișcărilor pacifiste, iar acest tipar vizual e descompus serial într-o succesiune de compoziții abstracte.
Alexandra Pirici documentează o serie de acțiuni în spațiul public, acțiuni ce deconstruiesc substratul ideologic al unor locuri simbolice din geografia Bucureștiului, evidențiind raportul disproporționat dintre grandilocvența monumentelor și precaritatea individuală și instituțională.
În același spirit, Veda Popovici meditează
asupra rolurilor pe care și le poate asuma artistul, atât în sistemul artei contemporane, cât și în societate, reflectând asupra oscilării dintre activism și neputință. Atribuirea unui rol activ spectatorului și transferul de informație din spațiul artei în lumea reală e o trăsătură care se regăsește și în propunerea lui
Răzvan Botiș, el distribuind o invitație la un eveniment artistic excepțional care nu va avea însă loc niciodată. La polul opus,
Claudiu Cobilanschi documentează producția unor obiecte de uz comun pornind de la schițe prezentate în publicațiile din colecția FRR (Fan Clubul Reușitelor Românești) ce promovează un tip de bricolaj larg răspândit înainte de 1989, dar devenit acum, în plin consumerism, o activitate rară și aproape absurdă. Intervențiile
Marinei Albu se mențin în același registru al acțiunilor concrete, ea transformând spațiul de expoziție într-o sală de așteptare ce asigură accesul într-o încăpere separată unde o serie de servicii – de tipul Mind, Body & Spirit – sunt oferite vizitatorilor pe toată durata expoziției, conform unui program ce va fi comunicat săptămânal.
Cătălin Ilie tematizează „căutarea” prin realizarea unei intervenții site-specific, invitând publicul să decodeze poezia
What is the Word de Samuel Beckett, poezie înregistrată pe o bandă magnetică al cărei conținut nu se dezvăluie decît fragmentar. Transpunerea mesajului textual într-un alt tip de limbaj apare și în lucrarea
Alexandrei Bodea care ilustrează un univers hibrid unde clișeele presei de tip tabloid sunt filtrate în propria ei imaginatie.