UNIUNEA ROMÂNO-BULGARĂ.
O RETROSPECTIVĂ
04 decembrie 2014 –
15 februarie 2015

Salonul de proiecte l-a invitat pe Vlad Nancă să conceapă o expoziție cu artiști români și bulgari, bazată pe proiectul Uniunii Româno-Bulgare care a fost inițiat de Ivan Moudov, Krassimir Terziev și Vlad Nancă pe 14 octombrie 2006 în Cracovia. Uniunea a acționat până acum în spiritul unor proiecte absurde/ironice/false, cum ar fi Muzeul de Artă Contemporană din Sofia (proiectul Musiz al lui Ivan Moudov) sau Anul Polonez în Madagascar (proiect în care Janek Simon a invitat artiști polonezi inventați din România, Bulgaria și Slovacia pentru a face parte într-o expoziție în Antananarivo). Principala contribuție artistică a Uniunii a fost anunțarea și funcționarea acesteia ca unul dintre sponsorii celei de-a treisprezecea ediții a Contemporary Art Week în Plovdiv, în 2007. Activitatea foarte limitată a Uniunii a evidențiat lipsa de colaborare culturală dintre cele două țări, dar supraviețuirea ei pe timpul celor opt ani constituie o dovadă clară a legăturilor puternice dintre membrii fondatori.

Parcursul expoziției este deschis de lucrarea lui Vikenti Komitskicare discută stereotipurile ce se regăsesc atât în percepțiile reciproce ale românilor și bulgarilor, cât și ale Occidentului, față de aceste spații culturale, asociate de cele mai multe ori cu precaritatea și cu un nivel scăzut de dezvoltare. Aceste stereotipuri sunt nuanțate, chiar contrazise, prin contribuțiile formulate de Rada Boukova și Ivan Moudov care subliniază lipsa conexiunilor, a dialogului, a cunoașterii reciproce între cele două teritoriile vecine. Metrul pătrat transformat în cerc al lui Ivan Moudov este o lucrare definitorie pentru practica lui artistică, în care economia mijloacelor se conjugă cu ironia și efectele ludice,

în timp ce propunerea Radei Boukova obturează privirea îndreptată spre trecut, deschizând, în schimb, un spațiu al imaginației.

Pravdoliub Ivanov, Krassimir Terziev și Vlad Nancă continuă conversația aducând în discuție ideea de spațiu comun și vecinătate imaginară prin lucrări precum trasarea din memorie a graniței dintre România și Bulgaria (Ivanov), dansul colectiv amintind de o horă populară (Terziev) și meditația extinsă geografic asupra vecinătății (Nancă). Aceste propuneri pot fi citite pe fundalul unor reflecții referitoare la istoria comună, la faptul că după câștigarea independenței naționale și fondarea celor două state-națiuni granițele au fluctuat și s-au produs transferuri de populație în ambele direcții. Lucrarea lui Răzvan Botiș deplasează atenția asupra unor aspecte ce țin de educația artistică, caracterizată în ambele contexte de o viziune conservatoare pe care Botiș o critică, în timp ce Dan Beudean subminează tematica eroismului muncitoresc întâlnită în iconografia realismului socialist. Utopia modernismului târziu apare în proiectul lui Marius Bercea, aceasta fiind discutată în contextul proiectelor de dezvoltare a arhitecturii de loisir la Marea Neagră. Parcursul expoziției imaginează o progresie de la spațiul neutru al albului la un exces cromatic, aceste intensități diferite fiind sintetizate prin suprapunere, la final, de instalația lui Radu Comșa.
Expoziția se extinde prin prezența galeriei de sertar 0GMS care oferă posibilitatea întâlnirii cu opera a trei artiști tineri bulgari – o altă contribuție a lui Ivan Moudov care, cu ocazia deschiderii expoziției, va invita publicul să consume o ediție specială din lucrarea sa Vin de vernisaj.