Salonul de proiecte anunță deschiderea celui de-al treilea sezon de expoziții generate de open-call-ul lansat pentru artiștii care activează în România aflați la începutul carierei. În anii trecuți au fost produse 29 de proiecte, iar în procesul de selecție au fost implicați artiști precum Anetta Mona Chișa & Lucia Tkáčová, Aurelia Mihai și Ciprian Mureșan. În acest sezon, Salonul de proiecte continuă direcția de deschidere către scena internațională, alegând să o invite pe artista Nicoline van Harskamp, stabilită în Olanda, pentru a realiza selecția proiectelor din expoziția de față. Asumându-și în mod deliberat formatul de tip „salon” care nu vizează să impună o grilă explicită de citire a acestui ansamblu de lucrări, expoziția confirmă, la fel ca în trecut, consistența propunerilor formulate de artiștii emergenți în contextul local și reafirmă necesitatea sprijinului instituțional de care arta contemporană are o stringentă nevoie pentru a exercita un rol activ în societate. Lucrările acoperă zone tematice și medii de lucru care evidențiază versatilitatea conceptuală, impulsul de a problematiza și caracterul viu/deschis/performativ al majorității proiectelor expuse. Ca atare, expoziția înglobează muzică experimentală, performance, video, practici discursive, precum și instalații care redimensionează semantic obiecte cotidiene și tipuri de comportament social.
Dragoș Bădiță explorează percepția asupra naturii urmărind interacțiunea dintre peisajul natural și proiecțiile mentale, evocând percepțiile destabilizante și viziunile inefabile care se conturează în timpul unei zile și nopți petrecute în jurul lacului Laguna Albastră.
Florin Flueraș și
Alina Popa consideră că posibilitatea reconectării cu natura e iremediabil compromisă. A crede că acest lucru mai poate fi posibil ține de un atașament nostalgic deoarece dezvrăjirea lumii produsă de cursul modernității s-a dovedit a fi ireversibilă. Ca atare, ei propun cercetarea unor moduri „negative” de construcție a cunoașterii bazate pe misticism, afect și erezie.
O altă serie de proiecte e ancorată în probleme relevante pentru tensiunile din spațiul social, așa cum e de pildă propunerea lui
Daniel Djamo care recontextualizeaza traseul unei vieți prin intermediul preocupările materiale de zi cu zi. Microeconomia vieții individuale reprezintă o revelatoare contragere a existenței umane. Grupul
Monotremu discută prezența reconfortantă a religiei în sfera cotidiană, iar acest fenomen e cu atât mai răspândit cu cât precaritatatea a ajuns să afecteze o porțiune majoră a câmpului social. Neputința și speranța iluzorie devin elemente integrante ale ritualurilor de zi cu zi. Colectivul
[Perplex] își canalizează energia în producerea unui tip de design care sintetizează complexul de inferioritate, analizând de fapt maladia autocolonizării care condiționează atât subiectivitatea și interrelaționarea din mediile corporatiste cât și relațiile de putere între entitățile statale care se confruntă în arena geopoliticii. Ca element inedit în programul Salonului de proiecte,
Sillyconductor realizează un experiment de sunet construind o platformă multifuncțională –
Pianosaurus – care lasă publicul să descopere „cum poate suna un pian sau mai multe atunci când nu există limitări de ordin fizic/mecanic în reproducerea unei note”.