RELATĂRI DESPRE O SINGURĂTATE ZGOMOTOASĂ
25.04.2024 - 09.06.2024

Artiste/Artiști: Alexandru Antik, Imre Baász, Rudolf Bone, Ioan Bunuș, Károly Elekes, Károly Ferenczi, Aladár Garda, Dorel Găină, Anikó Gerendi, György Jovián, Gyöngyi Kerekes Ujvárossy, Karoy Kovács, Sándor Krizbai, Árpád Nagy, Miklós Onucsán, Dan Perjovschi, Radu Procopovici, Decebal Scriba, Zoltán Szabó, Gábor Szörtsey, László Ujvárossy


Curatoare: Mădălina Brașoveanu

Vernisaj: joi, 25 aprilie, 19.00

Expoziția de față pornește de la cercetarea care a stat la baza cărții O singurătate destul de zgomotoasă. Practici artistice neconvenționale în Atelier 35 Oradea și gruparea MAMŰ din Târgu-Mureș, 1978-1989 (2022) și prezintă o selecție de lucrări și materiale documentare despre expoziții, acțiuni și situații de sorginte neconvențională, care au constituit activitatea unor artiști membri ai colectivelor din cele două centre. Căutând să oglindească diversitatea practicilor și preocupărilor acestor artiști de a inova la nivelul limbajului vizual prin raportare la mediile tradiționale, într-o ambianță profesională și socială majoritar conformistă, conservatoare și infuzată, pe alocuri, de ideologia oficială a vremii, expoziția etalează varietatea spațiilor fizice, sociale și conceptuale pe care artiștii le-au creat prin intervențiile și experimentările lor. De la spațiul instituțional, la stradă, loc de muncă, locuință și atelier al artistului, la spațiul natural și cel al corespondenței poștale până la spațiul „strict secret” din care veghea poliția politică, manifestările artiștilor s-au intersectat, le-au locuit și le-au marcat, cu intensități și grade de vizibilitate diferite, pe fiecare în parte. Niciunul dintre aceste spații nu a fost clar delimitat, granițele lor topindu-se unele într-altele, pentru a alcătui împreună o amplă zonă de manevră, negocieri și adaptări, în care s-a întâmplat artă și în care s-au interogat sau contestat limitele ce-i îngrădeau acesteia teritoriul.

Romanul lui Bohumil Hrabal, O singurătate prea zgomotoasă, a inspirat unele analogii cu câteva motive recurente care se conturau pe parcursul cercetării. Personajul Hanta, implicat în angrenajul producției standardizate și planificate dintr-o poziție marginală, activând într-un loc subteran dar vizibil, ce aparținea unei întreprinderi a statului, a rezonat puternic cu biografii artistice individuale și colective. Pachetele lui Hanta – tot atâtea arhive care strângeau laolaltă nediferențiat cărți rare și prețioase cu deșeuri de hârtie de diferite proveniențe, pe care deseori le învelea cu reproduceri de artă după mari maeștri – au rezonat cu colecțiile de atelier pe care le studiam. Arhive nu a ceea ce orânduirea vremii alegea să înregistreze și să oficializeze despre sine, ci a ceea ce se arunca și se distrugea în numele progresului, pentru a fi reutilizat, reciclat – încărcat, așadar, cu alte idei, norme și valori –, pachetele lui Hanta reflectă conflictul complex ce derivă din multipla administrare a arhivării / memoriei. Un conflict care răzbate azi din confruntarea autoistoricizării / autoarhivării cu versiuni oficializate despre același trecut și care continuă să producă efecte asupra modului în care este canonizată istoria recentă a artei locale.

Arhivele personale ale artiștilor și istoria orală – adică, ceea ce a putut fi recuperat din „pachetele lui Hanta” – au constituit surse esențiale de informare a cercetării, fapt oglindit în expoziție prin sincopele, fragilitatea și (uneori) denaturările pe care acestea le presupun, ca unice păstrătoare ale unui segment consistent al istoriei recente a artei locale. Centralitatea pe care aceste arhive o au pentru cercetarea istoriei artei autohtone semnalează urgența din ce în ce mai mare de a le accesa, recupera și, pe cât posibil, de a le salva de la probabila dispariție, odată cu generațiile de artiști care le-au creat în decursul singurătății lor zgomotoase. (Mădălina Brașoveanu)

Imagini (de la stânga la dreapta): detalii din László Ujvárossy, Pasul (sau Călătoria), 1983; Miklós Onucsán, Instalație accidentală, 1981; Károly Elekes, Dâmb alb, memoria dâmbului, 1984; Grupul MAMŰ, Acțiune de 1 Mai, 1979; Sándor Krizbai, Multiplicarea în artă, 1981; Grupul MAMŰ și Studioul Tinerilor Artiști din Budapesta, Marele cârnat, 1981; Ioan Bunuș, Acțiunea desenul, 1982



Această expoziție este organizată de Asociația Salonul de proiecte, ca parte a proiectului „Relatări despre o singurătate zgomotoasă”.

Traduceri: Bertha Savu

Identitate grafică: Larisa Sitar

Producție: Robert Băjenaru

Mulțumiri: Institutul Prezentului

Parteneri: MAGMA Contemporary Medium; tranzit.ro/ București; Galeria Plan B; Departamentul Foto-Video, UNArte București

Sponsor: Corcova Roy & Dâmboviceanu

Proiect cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.